© 2008 SANDRU Onesti.
Vremea in BacauHoteluri Bacau
   La confluenta Tazlaului cu Trotusul, avanpost rasaritean al Carpatilor, statura Perchiului domina partea de sud a depresiunii Tazlau-Casin si orasul municipiu Onesti, spre care converg alte doua râuri, Oituzul si Casinul, venite dinspre sud la marea întâlnire hidrografica.
   Asadar, dealul Perchiu este situat în judetul Bacau si este delimitat de culoarul Tazlaului la est, de râul Trotus la sud, si de pârâul Caraclau, afluent al Trotusului, la vest. Limita nordica o reprezinta drumul nemodernizat spre Caraclau dinspre soseaua DN11 Onesti-Bacau, însa structural dealul Perchiului se continua spre nord cu alte culmi ale Subcarpatilor Tazlaului.

Punctul de maxima altitudine, 398 metri, se afla în partea sud-estica a Perchiului, la circa 26°45' E longitudine si 46°16' N latitudine, la nord-vest de municipiul Onesti. Culmea principala se ridica cu mai mult de 200 de metri peste lunca Trotusului.

Dealul Perchiu se prezinta ca o prelungire orientata spre SE a Subcarpatilor ce bordeaza la rasarit Muntii Tarcau-Gosmanu si Muntii Berzunti. Structura sa contine gresii de Tarcau si calcare dure ce ies la suprafata pe creasta dealului si în rupturile de panta de pe fetele sudice, precum si argile sau alte roci sedimentare caracteristice flisului neogen al Subcarpatilor Moldovei. Sub vârful dealului a functionat la mijlocul secolului trecut o galerie pentru extragerea gipsului. Intrarea ei, la câtiva zeci de metri spre vest, este în prezent surpata iar terasamentul liniei vagonetilor ce coborau la Viisoara este înca vizibil pe pantele vestice ale culmii principale.
   Particularitatea cea mai interesanta a dealului Perchiu este inversarea etajelor vegetale, cu flora de silvostepa pe culme si padure caracteristica subcarpatilor la poale. Versantul sud-vestic, favorabil dezvoltarii foenului în anotimpurile reci si totodata ferit de crivat, si versantul sudic, abrupt dar însorit, adapostesc într-o ordine inversata de la poale catre vârf: etajul fagului, etajul stejarului si pajistea caracteristica stepei. Rasinoasele prin dispunerea lor accentueaza ineditul etajarii printr-un brâu de pini la poale, sub etajul fagului, si cu un pâlc de molizi chiar sub mica stepa de pe deal.
   Dealul Perchiu gazduieste numeroase specii vegetale, multe dintre ele nespecifice regiunii. Botanistii au contabilizat peste 600, unele foarte rare. Specii de arbori si arbusti termofili au supravietuit modificarilor climatice regionale generate de ridicarea Subcarpatilor, izolate în aceasta insula de silvostepa, gratie microclimatului favorizat de geometria reliefului înca de la începuturile cutarii. Între acestea amintim stejarul pufos (Quercus pubescens) si stejarul brumariu (Quercus pedunculiflora), ultimul fiind nu numai în afara regiunii tipice ci si la latitudinea superioara a arealului de raspândire, ciresul pitic sau visinelul (Cerasus fruticosa), migdalul pitic (Amygdalus nana), scorusul (Sorbus domestica ), scumpia (Cotinus coggygria). Întâlnim de asemenea multe plante ierboase de stepa, unele rare precum frasânelul alb (Dictamnus albus) sau zambila albicioasa (Hyacinthella leucophaea), gusa porumbarului (Silene vulgaris), iarba sarpelui ruseasca (Echium russicum), sparanghelul pseudoscarbru (Asparagus pseudoscaber), sadina (Chrysopogon gryllus)
   Solul este la rândul sau nespecific, cernoziomul fiind, cum era de asteptat, bine dezvoltat în adâncime sub vegetatia relicta de silvostepa.

Vegetatia deosebita a dealului Perchiu este protejata din anii 70 prin declararea lui ca monument al naturii, statut întarit prin instituirea unei rezervatii naturale de circa 206 hectare.

Fauna mare este absenta dat fiind izolarea dealului Perchiu fata de bazinele forestiere ale Carpatilor si Subcarpatilor. Mamiferele mici sunt în schimb prezente, avantajate de vegetatia deasa de arbusti si de diversitatea surselor de hrana. Pasarile au si ele paradisul lor arboricol, iar grotele stancilor sudice adapostesc cuiburi de ulii.

Dealul Perchiu a fost martorul de la distanta al crâncenelor batalii din anul 1917. Frontul nu a ajuns pâna aici gratie eroicei rezistente pe linia Magura - Oituz - Soveja - Marasti, însa în solul padurii ce acopera partea nordica a culmii principale este înca bine conturata linia crenelata a transeelor.

Aflat în imediata vecinatate a orasului Onesti, culmea Perchiului poate fi atinsa în circa o jumatate de ora pe una din cele 5 poteci (nemarcate dar bine conturate) ce pornesc dinspre sud, de lânga terasamentul caii ferate Onesti-Târgu Ocna. Cei 200 m diferenta de nivel pun la încercare doar un drumet nepregatit totusi, cele doua poteci de pe versantul sudic, ce flancheaza marea ruptura de panta a dealului, trebuie abordate cu prudenta, chiar evitate daca pamântul este umed, având unele portiuni expuse cu panta de peste 45°.
   Odata ajuns pe culme drumetul este recompensat cu o excelenta panorama a unui sfert din judetul Bacau. Spre vest privirea urmareste sclipirea Trotusului pâna la Târgu Ocna, flancata de dealul Magura ceva mai la sud si de dealul Vâlcele la nord. În spatele lor, pe o vreme favorabila orizontul ne dezvaluie de la sud-vest la nord-vest: creasta Nemirei cu cele trei vârfuri principale clar conturate (Sandru, Tiganca, Nemira Mare), obcina Laposului cu releul TV de pe vârf si statura greoaie a muntelui Carunta. Orizontul este închis la nord-vest de culmea nu foarte înalta dar apropiata a Muntilor Berzunti. Mult mai departe si mai spre nord este conturata linia Gosmanului. Spre nord privirea zburda liber peste dealurile si depresiunea Tazlaului. Nord-estul este dominat de culmea subcarpatica Pietricica cu vârful Capata cel mai înalt pentru ochiul privitorului. Subcarpatii se arcuiesc apoi usor catre est, pierzându-se în departare. Pe un cer senin putem zari la sud-est, dincolo de valea Trotusului, colinele Tutovei din Podisul Moldovei. La sud-sud-est peste dealurile subcarpatice troneaza Ousorul. În sud vedem depresiunea Casinului lînga masiva Magura a Casinului iar în departare Muntii Vrancei cu triunghiurile Zboinelor. În fine, la sud-vest creasta muntilor este adânc taiata de valea Oituzului, în dreptul comunei Oituz. Mult mai aproape, la poalele sud-estice se întinde orasul Onesti, iar la est Trotusul se pierde în padurea de cosuri si instalatii ale platformei petro-chimice.





©Zoltan Hascsi




DESPRE NOI
UTILE
  GALERIE FOTO
ACTIVITATI
"REPERE TROTUSENE"
HOME
Repere Trotusene


Descarca AICI  ghidul
ECO - Cetateanului
Stirile EcoMagazin
CONTACT
camere foto digitale
Natura este casa noastra !